joi, 29 ianuarie 2015

Dincolo de cuvinte...

Suntem inconjurati de zgomot si raspunzatori pentru zgomotul sau armonia pe care o aducem in lume. Cuvintele sunt sunete, vibratii care ne afecteaza atat pe noi cat si pe cei din jur. Ce si cum vorbim ar trebui sa devina tot mai mult un act constient. 
Nu ne dam seama cata energie mentala se pierde prin vorbire inutila.
In societate, a fi vorbaret e o calitate; a vorbi cu masura si chiar a tacea e considerat anti-social. A da replici si a dovedi punctul de vedere a devenit o ocazie pentru a ne dovedi superioritatea si eruditia.
Stim sa avem o parere despre orice dar nu mai stim sa ascultam fara a judeca. Cand suntem intr-o conversatie incercam cu tot dinadinsul sa umplem spatiile de tacere.
Ca atare, ne angajam energia in a vorbi cu si fara rost pentru a evita disconfortul creat de lipsa vorbelor. Cu totii am devenit experti in arta de a vorbi; ce-ar fi daca am urma calea intoarsa si am invata limbajul tacerii? 
Tacerea care ne apropie...
Concentrandu-ne pe ce spunem uitam sa fim pur si simplu impreuna cu celalalt iar cuvintele, in loc sa ne uneasca, ne despart.
Sentimentul de comuniune nu se naste in schimburi de informatii, in dezbatere si analiza ci atunci cand esti prezent cu toata fiinta, cand te scufunzi in marea de pace si fericire din interior.
Linistea e substratul fiecarei fiinte, locul in care ne intalnim cu noi insine si cu celalalt, in profunzimea sa. 
Exista experiente care nu se pot trai decat in liniste...
Mintea e redusa la tacere de evenimente precum admirarea unui peisaj superb din natura, apropierea de un bebelus, prezenta unui om sfant.

In acele momente, nu mai exista intrebari, dubii, nevoi, griji si probleme. Orice ai putea spune pare nesemnificativ, superficial si incomplet. 

Nimicul tacerii contine totul: impacare, plenitudine, implinire. Cu adevarat, cele mai pretioase clipe ale vietii noastre sunt dincolo de cuvinte.



Cu drag,

Andreea.





sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Daca e in noi ceva mai adanc decat noi insine, sa uitam de noi insine si sa ne amintim de noi..

Nu stim unde ne este esentialul...alegem intre una si alta, in fiecare ceas al vietii, dar fara controlul legii noastre, sau poate: fugim de propria noastra lege, alegand...

Noi nu suntem noi...traim in elemente...traim in elementul prieteniei, in elementul profesiunii, in al unei limbi, al unei culturi si al unei epoci...

Ce ar fi sa incepem sa traim pentru noi in propria noastra lege?..ce-ti cer oamenii e nespus mai putin decat ce-ti ceri tu...ei nu vor decat sa joci un rol...tu vrei sa scrii o piesa...ce alegi sa fii, protagonistul sau regizorul?...depinde numai de tine!

Ori de cate ori ne cufundam in noi ne induiosam la inceput de putinatatea noastra si ne miram apoi de plinatatea noastra...oriunde este infinitate buna, este sensul...faceti din viata voastra un sens continuu...transformati-va visele in realtate si treceti prin filtrul constiintei voastre tot ceea ce va defineste...indrazniti sa va traiti viata dupa propriile reguli si nu lasati zgomotele sa va clatine armonia...

"Fa cum iti spun eu ca e bine" nu mai e raspundere..asa cautam toti, sa cream contexte (case, vieti, randuieli potrivite) fara sa mai avem un text pentru ele...dar textul isi face singur contextul, inversul aproape niciodata...

Ceea ce nu facem repede, nu facem...

Nu ai voie sa faci decat ce s-a facut in tine...POSIBILUL!....




Cu drag,

Andreea.

duminică, 18 ianuarie 2015

Bine ai venit, te asteptam...

Intotdeauna este foarte greu sa faci o schimbare indiferent cat este ea de mica pentru ca odata cu schimbarea pierzi o parte din tine, o parte pe care nu o vei mai recupera niciodata..

Trec zorii fara noi, cand iubim putin...suntem trupuri pline de oameni goi si suflete stinghere...este un fel de razboi intre capul greoi si sufletul nostru cu ale sale nevoi..

Cele mai simple lucruri pentru noi ar trebui sa fie minuni...ziua de maine este un loc mult mai fericit...iar ziua de maine trebuie privita ca pe o minune nascuta dintr-un zbor de fluture...

Nu mai credeati in vorbe mari, cum nu mai credeati ca vreodata magia va mai aparea...viata trebuie sa fie magie, stralucire si simtire, asa cum era odata... insa  este suficient o clipa de curaj sa redescoperiti ca magia pentru voi nu si-a pierdut sclipirea si ca ea inca exista in sufletul vostru...asa ca spuneti-i " bine ai venit, te asteptam, te cunosteam chiar daca noi nu ne-am mai intalnit de multa vreme...bine ai revenit, Magie! Ce dor imi era sa te reintalnesc!...Sa ai grija de sufletul meu si sa-mi promiti ca o sa il veghezi mereu..."

Te iubesc e atunci cand dragostea e tot ce ai...cand insa nu mai exista dragostea, indrazniti sa parasiti povestile care nu va mai apartin si traiti-va magia!




Cu drag,

Andreea.


Indragosteste-te de o femeie nu pentru ca e frumoasa..

Indragosteste-te de o femeie nu pentru ca e frumoasa.. Indragosteste-te de zambetul ei, de parul ei nearanjat, de pistruii de pe obraz, de nesiguranta si fricile ei, de tot ceea ce reprezinta ea..

Iubeste-o pentru simplitatea ei si pentru ca se simte ea cand este cu tine..Iubeste-o pentru ca te vrea fericit si te pupa pe obraz atunci cand nu esti...iubeste-o pentru ca te tine de mana si viseaza alaturi de tine... iubeste-o pentru momentele in care iti spune "sunt mandra de tine" si stie sa iti ofere un sfat...pentru momentele in care te asculta si iti  soarbe fiecare cuvant ca si cum ar fi ultimul...iubeste-o pentru ca zambetul tau si sunetul rasului tau o fac fericita...iubeste-o pentru ca te iubeste asa cum esti si ca durerile tale sunt durerile ei...

Iubeste-o pentru ca te asculta chiar si cand e adormita si iti zambeste chiar daca nu este in apele ei...iubeste-o pentru ca se inghesuie in pat pentru a-ti face tie loc...iubeste-o pentru momentele in care tine minte fiecare lucru marunt pe care tu i-l spui si ti-l doresti si pentru toata stradania ei de a-ti implini dorintele...

Iubeste-o pentru ca te asculta atunci cand ii povestesti lucruri paralele universului ei si cu toate acestea incearca sa te inteleaga si poate chiar o face...iubeste-o pentru ca tot timpul incearca sa faca lucrurile sa mearga bine si sa realizeze lucruri pentru ca tu sa fii mandru de ea...iubeste-o pentru ca te pune pe tine mai presus decat orice si oricine si iti acorda incredere maxima...iubeste-o pentru ca e romantica chiar daca tu esti de multe ori "moartea pasiunii" si cu toate acestea ea nu se supara, te accepta asa..

Iubeste-o pentru ca isi dezgoleste sufletul in fata ta si isi lasa lacrimile sa-i brazdeze obrajii cu atata sinceritate si dedicare...iubeste-ti femeia pentru ca te ia in brate atunci cand ii intorci spatele pentru ca numai asa se simte in siguranta si pentru ca se ascunde in bratele tale atunci cand o doare ceva..

Iubeste-o pentru ca si ea te iubeste!



Cu drag,

Andreea.


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Imi place sa fiu..


"Sa fii tu, dar sa te schimbi.” Asta nu am inteles niciodata – cum sa mai fiu eu daca vrei sa ma schimb. E atat de greu de inteles ca putem da valori diferite lucrurilor, oamenilor si sentimentelor din viata noastra? Si uite asa, sunt inflexibila, neintelegatoare, obtuza si manipulatoare. Nu inteleg nevoia ta de a fi puternic și influent. E ok, fii asa, dar de ce trebuie sa ne masuram puterile? De ce sa nu masuram impreuna iubirea?
"Nu mai esti tu cea pe care am cunoscut-o la inceput!” Pai tocmai ce mi-ai spus sa ma schimb! Nu mai sunt eu, sunt nefericita si frustrata. Și tu vei fi la fel cand te vei schimba. Lasa-ne sa fim! 
Cu ochii umezi iti zic: ”eu ma lupt cu tine și tu nu reactionezi! Taci si nu ma bagi in seama!” Pe mine m-ai intrebat daca vreau sa ma lupt cu tine? De ce să nu luam toata energia si inteligenta investite intr-un conflict si sa le transformam. Poate prefer sa te iubesc. Sa ne iubim! Poate prefer sa ma lupt pentru noi! Sa lupti cu un barbat este cel mai nefeminin lucru pe care il poti face.
"Daca eu sunt sursa tuturor neimplinirilor si frustrarilor tale, lasa-ma, elimina cauza." si te-am lasat. Si de aici ce urmeaza?...
Iubirea eu o vad ca pe un dar, e ca o strada cu drum unic, conteaza ce oferi, nu ce vine din partea cealalta. Cand asta se schimba, cand cantaresti, totul devine un troc, o negociere, ce imi dai ca sa iti dau. Si, daca nu mai simti nimic venind dinspre mine, mai bine pleci. Sa fim egali și liberi pana la capat, sa alegem ce, cat, cum si cand sa oferim. Și daca nu sunt pe masura asteptarilor tale, renunta la mine, dar nu ma judeca.

“Secretul longevitatii mele este Iubirea. Cred ca suntem pe Pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.” Radu Beligan

Cu drag,
Andreea.

duminică, 4 ianuarie 2015

Sunete perfecte din corzi rupte...

Ati ascultat vreodata sunetul unei viori ale carei corzi au fost rupte?..

La inceput nu simti nimic din melodia si profunzimea pe care o transmite sunetul viorii...Nu simti emotia si trairea autentica, ci doar un sunet prea zgomotos pentru a putea fi inteles...pe parcurs insa, ascultand acelasi sunet incepi sa te familiarizezi cu el, ajungand in timp sa ti se para autentic, sa uiti de profunzimea emotiilor de alta data..ajungi sa inlocuiesti normalitatea cu anormalitatea..

Asa se intampla si in cazul unei iubiri care nu mai e iubire... iti dai seama cand ea dispare si simti cu atata intensitate totul, dar din disperare "inchizi ochii", te prefaci ca nimic nu s-a schimbat si iti lasi inima sa creeze mai departe..  noua ta melodie insa nu are nimic din acordurile initiale si ajungi intr-un final sa uiti cu desavarsire de ceea ce ai simtit la inceput, de emotia ardenta de a crea ceva autentic si te lasi vrajit de un acord mut pe care numai tu il mai percepi..

Ceea ce uiti tu este ca a iubi este insasi legea vietii, este cea  mai sublima actiune pe care o poate realiza fiinta umana si daca nu te iubesti indeajuns pe tine, nu ii poti iubi nici pe cei din jurul tau, ai doar impresia ca iubesti si doar atat.. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?...

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.



" Ce este iubirea? Nici cel mai învăţat om nu ar putea să explice asta celui ce nu o simte, iar cine cunoaşte răspunsul, nu are nevoie de cuvinte. "



Cu drag,

Andreea.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Rautatea si invidia nasc monstrii..

M-am gandit ca ar fi "practic" sa ne indreptam pentru o secunda, insa nu pentru mai mult, atentia asupra rautatii si invidiei oamenilor..
Eu cred cu tarie in bunatatea oamenilor si in capacitatea lor de schimbare si din acest motiv ma socheaza de fiecare data rautatea si invidia..

Ce parere am eu despre acesti oameni? aceeasi parere pe care o am si despre o persoana care barfeste si ii vorbeste pe altii de rau, asa "gratuit", adica foarte proasta..consider ca numai persoanele cu caractere dubioase si indoielnice pot avea astfel de manifestari..preocuparea asta constanta de "a discuta" oamenii si de a-i denigra reprezinta, din punctul meu de vedere, o caracteristica a persoanelor care nu au acces la cultura, la educatie, la bun-simt si a caror stima de sine este foarte scazuta..cum bine zicea un prieten drag sufletului meu, elita firava a societatii preocupata de tot ceea ce inseamna can-can si care iubeste circul nu este de luat in seama nici chiar pentru amuzament.. nu are rost sa iti consumi timpul si energia cu astfel de ineptii..

Nu pot spune ca nu ma deranjeaza felul in care se creeaza diverse povestiri fantasmagorice, insa ceea ce ma linisteste este insasi esenta care da nastere acestor povestiri si anume, o minte tulburata de idei eterogene si lipsite de sens..cum sa fii suparat pe o persoana "bolnava"?!.. 

Bineinteles ca intotdeauna vor exista minti inguste care sa asculte si sa creada tot ceea ce li se prezinta, insa cu siguranta exista si oameni inteligenti, de calitate si cu mult discernamant care nu apleaca urechea la astfel de barfe..

Daca veti observa mai atent aceste persoane, veti vedea  ca sunt persoane foarte triste si nefericite, care se detesta profund si care incearca prin atitudinea pe care o manifesta sa-si ascunda frustrarile si neimplinirile personale..

Nimeni nu este perfect, acest lucru este clar..toti avem defecte si cu siguranta nu ne comportam potrivit intotdeauna.. dar cine esti tu sa judeci comportamentul meu cand tu nu esti in stare sa-ti controlezi propriul comportament?..acesti oameni nu inteleg ca nu este nici pe departe o onoare sa scornesti tot felul de minciuni si calomnii despre oameni, doar asa pur si simplu, fara vreun motiv anume..

Cred ca unul dintre motivele foarte importante care ii determina pe anumiti oameni sa aiba o astfel de manifestare este propria lor degradare sufleteasca si lipsa iubirii din viata lor..

Ce se intampla atunci cand inconstienta si nedreptatile acestor persoane iti influenteaza profund viata?..nu ai decat sa privesti partea buna a lucrurilor si anume, sa observi atitudinea persoanelor dragi tie cu privire la aceste aspecte..cine tine cu adevarat la tine si te apreciaza nu va asculta niciodata murmurul inabusit al gurilor vesnic neastupate..asa vei putea "face curatenie" in jurul tau, cine merita si cine nu sa iti fie prin preajma..deci, lucrurile nu trebuie luate in tragic.. exista viata si dupa barfe si rautati.. oricum nimic nu ramane neplatit in lumea aceasta..doar simplul fapt ca acesti oameni isi traiesc nefericirea si ca se afla intr-o stare permanenta de neputinta de a-si depasi conditia, ii face sa plateasca cu varf si indesat..

Creeaza-ti propria ta lume in care oamenii iubesc si nu se dispretuiesc..o lume in care oamenii construiesc,  nu distrug..o lume in care oamenii sunt demni si nu se preteaza la barfe, josnicii, minciuni si ineptii degradante..si o lume ale carei chei numai tu sa le detii pentru a putea controla "traficul intern"..

Traieste frumos si demn si crede pana la ultima bataie a inimii tale in lumea ta deosebita!

Nu lasa zgomotul opiniilor celorlalti sa sugrume vocea ta interioara!



Cu drag,

Andreea.



vineri, 2 ianuarie 2015

Cand increderea dispare..

Nimic nu este permanent in aceasta lume, poate doar schimbarea.. oamenii se schimba ca si relatiile dintre ei pentru ca apare neincrederea..increderea este cea care face o relatie semnificativa.. doar cel care crede cu adevarat in cineva, indiferent de situatie, isi poate trezi cu adevarat sufletul...

Ce se intampla insa atunci cand cu toate ca spui adevarul din tot sufletul, persoana iubita considera ca este doar adevarul tau si ca situatia sta cu totul altfel?.. cum poti recladi increderea pierduta?..merita oare efortul de a incerca sa lupti pentru o cauza care pare fara izbanda din start?..

Consider ca increderea este o caracterista a mintii..daca ai incredere in persoana de langa tine, ai incredere indiferent de ce ti s-ar spune la un moment dat despre ea, dar daca nu ai, atunci simpla supozitie ca lucrurile ar sta altfel, iti creeaza neliniste si indoiala..orice relatie de cuplu are suisuri si cobarasuri, momente de extaz si fericire, dar si conflicte si tensiuni puternice..exista oameni care reusesc sa depaseasca aceste momente si sa-si salveze relatia, si oameni care nu reusesc..

Dupa doar cativa ani fiecare partener isi da seama ca traiul in doi nu inseamna doar sarutari, imbratisari si nopti fierbinti de amor. O relatie se termina atunci cand unul din parteneri se opreste din a-l iubi si respecta pe celalalt si incearca sa-i gaseasca tot felul de "motive" care i-au periclitat lui "increderea"..
Poate exista si norocosi printre noi care s-au cunoscut in liceu, s-au casatort tineri si traiesc fericiti si in extaz pana la adanci batraneti, reusind sa mentina unitatea cuplului, fara sa traverseze momente dificile sau o ruptura. In mod sigur, exista si alte milioane de oameni care se confrunta cu despartiri, divorturi, momente de singuratate si tristete. Tu in care categorie te regasesti?.. lupti sau renunti pentru ceea ce iubesti?..daca alegi sa lupti, oare merita cu adevarat?..

Dragostea dispare atunci cand un partener, isi doreste numai beneficii si nu este dispus sa “piarda” sau sa “renunte”, in favoare binelui comun.
In orice relatie timpul, rutina, monotonia, problemele zilei de azi si maine, schimba, transforma. Este nevoie ca ambii parteneri, sa reaprinda si sa mentina preocuparea pentru “noi”. Dragostea incepe cu un zambet, sau cu o privire si poate creste frumos in timp, dar atunci cand se termina, in mod sigur, raman si lacrimi. Lacrimile sunt pentru “noi”, pentru ce am dorit sa fie, pentru ce ne-am imaginat ca ar putea fi.



Dragostea se termina atunci cand dispare “noi ” si cand ramane doar “ tu si eu”. Atunci cand diferentele mascate in aceasta constructie comuna, incep sa iasa la suprafata si sa dicteze comportamentul fiecaruia. Atunci cand nu mai exista proiectul comun, ci doar dorinte si nevoi individuale. Cand fiecare individ, incepe sa-si masoare fericirea si sa-si calculeze “investitia “ facuta, daca a castigat sau a iesit in pierdere in aceasta relatie. 

Si daca toate acestea se intampla si le simti la modul imperativ, ce rost crezi ca mai are sa lupti tu de unul singur cu imposibilul. Ce rost mai are sa mai lupti cand "numai tu" esti considerat responsabil pentru tot ceea ce se intampla cu "voi", iar partenerul tau de viata nu isi asuma absolut nimic si te pune la zid..? iti raspund eu, nu mai are niciun rost..indiferent cat ai incerca tu sa schimbi lucrurile si sa-ti faci partenerul sa inteleaga ca perceptia lui in ceea ce te priveste este eronata, atat timp cat el nu face nici cel mai mic efort pentru a intelege, te "zbati" in zadar.. Stiu, o sa spui ca tu il iubesti, ca este omul potrivit tie si ca lucrurile nu au stat intotdeauna asa si ca in cele din urma o sa-si dea seama si totul va reintra pe fagasul normal..te-ai gandit insa cu ce consum de energie, sentimente si efort faci tu toate acestea, neprimind nimic in schimb si neavand nici cea mai mica certitudine ca rezultatul va fi cel scontat?... de ce sa faci tu acest compromis de unul singur?.. "DOI" inseamna "TU si EU", nu doar "EU".. 
Trebuie sa incetezi sa te pui mereu pe locul doi si sa lasi lucrurile sa vina de la sine.. nu trebuie sa convingi pe nimeni de nimic, ci sa ai certitudinea in sufletul tau ca lucrurile stau exact asa cum le-ai expus..daca nu esti inteles in niciun fel si nici macar nu esti ascultat pentru a putea fi inteles, vezi-ti de drumul tau..cu siguranta, exista cineva in lumea asta care te va percepe fix asa cum esti cu adevarat si va stii sa te aprecieze chiar si atunci cand o mai dai in bara..pana la urma numai acei oameni care sunt alaturi de tine in momentele mai putin "stralucitoare", sunt cei care te iubesc cu adevarat si nu te vor abandona niciodata, indiferent de circumstante..
" Iubeste-ma cand merit cel mai putin, pentru ca atunci am cel mai mult nevoie de tine.."..asa ar trebui sa stea lucrurile intr-o relatie..calitatile toate lumea le iubeste si le accepta, defectele sunt insa cele care fac diferenta si iti arata cine tine cu adevarat la tine si cine nu..
Pe mine personal ma oboseste neincrederea. Ma sleieste sa fiu supusa la probe de foc interminabile si asta pentru a demonstra,  precum un personaj din poveste, ca sunt in te miri ce fel extra si super.. Cine te iubeste cu adevarat va stii sa iti inteleaga neputintele, temerile..
" Mai onest îmi pare a spune : atâta timp cât voi avea încredere în tine, atâta vreme cât vei crede în mine, rămân. Rămân, cu tine rămas lângă mine. Și-ți dau ție încrederea mea, păstrând cu grijă, în una din inimile mele, încrederea ta."
E momentul sa iei decizia potrivita sufletului tau.. nu te mai amagi..unele lucruri nu se vor mai schimba niciodata..

Cu drag,
Andreea.