Dragostea este o ploaie de fluturi intr-un suflet ales..

Oare fluturii se gandesc ca au la dispozitie o singura zi de a se bucura de toate minunatiile lumii intregi?..

Se spune că fluturii trăiesc doar o zi... Nu e adevărat, dar e o idee de care ne place să ne agățăm, din când în când, în momentele acelea în care avem nevoie de un imbold spre a ne trăi viața cu ceva mai mult avânt... Până la urmă, chit că nu toți fluturii trăiesc o singură zi, e corect să afirmăm că UNII fluturi trăiesc o singură zi... Și în era aceasta caracterizată de fugă și stres, ceva care să ne aducă aminte că viața e scurtă și trebuie trăită cât încă mai e, nu strică nicidecum... Clișeu, neclișeu, chiar nu contează...

Natura ne aseamana... asa ca profitati de fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata voastra si fiti fericiti!!

Cu drag,

Andreea

Fiti sinceri...viata e scurta si deloc complicata..

Am apreciat intotdeauna sinceritatea si onestitatea dusa pana la exagerare a oamenilor... lumea in care traim este una frivola, rece si lipsita de simtire, asa ca un pic de sinceritate o anima si ii da culoare, chiar daca, de cele mai multe ori, adevarul nu este raspunsul pe care il si asteptam..

De cate ori nu ti-ai dorit sa fii mintit pentru a trai "linistit", dar oare te-ai gandit vreodata cu ce pret iti traiesti "linistea"?... fericire pentru o clipa, deznadejde pentru o viata... acesta ar fi pretul...prea mare, prea mic, fiecare decide pentru sine...

Bineinteles ca si eu am facut parte din categoria persoanelor care s-au complacut in anumite situatii doar pentru "a fi acolo", "pentru a lua parte la ceva si a nu face nota discordanta", insa la un moment dat m-am trezit ca dintr-un "vis frumos" si a trebuit sa confrunt visul cu realitatea...realitate care, in final, nu era atat de rea pe cat as fi crezut eu...trebuie doar sa ai puterea de a pune punct situatiilor si de ce nu, sentimentelor incerte si confuze...

Fiecare dintre noi are dreptul sa fie deosebit, asa ca asuma-ti acest drept si renunta la "starea de normalitate" in care se complac toti...cum?..simplu!!...incepe prin a fi tu insuti cel care se jertfeste sinceritatii si care face cunoscuta aceasta stare si celor din jurul sau, indiferent cat ar fi de greu...cu siguranta, vor exista si aprecieri demne de luat in seama...

Sunt oameni care iubesc "pana in panzele albe" si ar face imposibilul sa isi implineasca iubirea in care cred cu toata fiinta lor... sfatul meu ar fi sa nu te apropi de ei daca nu stii sa ii iubesti deplin... fii sincer si asuma-ti indisponibilitatea emotionala pentru a nu fi pus in situatia ca la un moment dat sa cantaresti care a rabdat mai mult si care a grabit finalul...

Sunt arhisatula de expresia "nici cu tine, nici fara tine"...ce inseamna asta?!!..nu poti pune in "stand-by" o persoana pana te hotarasti tu ce vrei sa faci in continuare! fii sincer... viata e scurta si merita traita simplu si frumos...nu iti complica existenta si nu o mai complica nici pe a altora..

Încetează să-ţi iroseşti timpul cu pseudoiubiri sortite eşecului.

Încetează să îi mai înzestrezi pe oameni în mintea ta cu calităţi pe care nu le au.

Încetează să îi mai aştepţi pe alţii ca să îţi schimbe viaţa, fă-o chiar tu!

Încetează să le mai ceri altora să te facă fericit, fă-o chiar tu!

Încetează să le mai găseşti scuze atunci când te rănesc! Recunoaşte-ţi ţie însuţi ca nu le cauţi lor explicaţii, ci ţie. Îţi doreşti cu disperare să ai la îndemână pretexte prin care să-ţi justifici incapacitatea de a ieşi dintr-o situaţie care te face să suferi, prin care să îngropi vinovăţia de a avea atât de puţină încredere în tine.

Încetează să te mai minţi singur! Oamenii care vor să îţi fie alături vor fi acolo şi fără să le ceri asta. Cei care te iubesc îţi vor oferi iubire fără ca tu să lupţi pentru ea, iar cei cărora le pasă te vor face să simţi asta. Dacă nu îţi oferă nimic, înseamnă că nu au nimic pentru tine. Fără explicaţii suplimentare!

Încetează să fii las, accepta realitatea! Şi ia astăzi o decizie gândindu-te la viitorul tău.

  Cu drag,

  Andreea.

In sfarsit, liniste...

Ti s-a intamplat vreodata sa te simti pur si simplu usoara, atat de usoara incat sa poti zbura de bucurie?..

Te trezesti intr-o dimineata si nu te mai doare..Nu-ti mai pasa...Te trezesti singura in pat si pentru prima data dupa mult timp te simti linistita ca nu trebuie sa imparti bucatica ta de asternut cu nimeni si ca te poti bucura singura de razele soarelui care iti magaie usor obrajii si de mirosul de cafea pe care il simti atat de pregnant in fiecare molecula a fiintei tale..

Cred ca tristetea se duce atunci cand iti gasesti linistea, atunci cand gandurile tale nu mai sunt incurcate ca firele unui ghem, atunci cand totul devine foarte limpede dintr-o data, incat nici nu ai timp sa te dezmeticesti bine :)...

Cred că nici măcar nu îţi dai seama când se întâmplă asta. Doar deschizi ochii într-o zi şi te găseşti singură într-o cafenea cu miros de cafea proaspătă şi cărţi îngălbenite de timp, cufundată într-un fotoliu de piele maronie uzată, pe care nu te mai saturi să o atingi cu buricele degetelor. Şi te uiţi la oamenii din jur şi nu poţi să vezi decât frumuseţe. Vezi frumuseţe în felul în care îndrăgostii din faţa ta se ţin de mână, iar mâinile lor se împletesc atât de firesc, de parcă ar fi fost sculptate doar pentru a se găsi una pe alta. Vezi frumuseţe în pielea brăzdată de ani a bătrânei aşezată la fereastră şi te întrebi cât de multă iubire a cunoscut o inimă care a învins în lupta cu timpul, vezi frumuseţe în puterea ei de a zâmbi chiar şi după ce încercările vieţii nu au iertat-o mai mult ca sigur nici măcar pe ea. Vezi frumuseţe în zâmbetul amabil al tinerei care îţi aduce ceaşca mult aşteptată şi încerci să ghiceşti ce vise se ascund dincolo de ochii ăia negri aproape de nepătruns, ce voce oare face să roşească obrajii aceia fardaţi cu atâta grijă şi care mâini fericite de bărbat se joacă în părul ei lung şi moale, răsucindu-l pe degetele fericite şi mângâindu-l uşor pe spate?

Cred că e inevitabil să te doară. Cred că dacă eşti om şi îţi bate o inimă în piept, odată şi odată va fi un cineva care îţi va smulge sufletul cu mâinile goale fără anestezie sau sterilizare, fără să-i pese dacă te doare acum sau vei fi infectat cu durere după. Cred că limita durerii va creşte cu fiecare dată când altcineva va repeta operaţia asta pe cord deschis şi cu fiecare durere tot mai mare vei fi şi tu surprins de câte poţi duce, până când experienţa te va învăţa să nu mai laşi pe oricine să pună mâinile murdare pe tine.

Dar, în final, nu poţi învăţa decât astfel: iubeşti, te doare, te vindeci, iubeşti din nou… Chiar şi durerile sunt, în cele din urmă, oportunităţi, chiar dacă pe moment întunericul în care te afli nu îţi permite să vezi asta, chiar dacă atunci când te doare eşti şi orb, şi surd, şi plin de amărăciune. Dar o îţi dai seama în dimineaţa în care o să te simţi din nou tu, iar inima o să-ţi bată cu putere în piept, pregătită să se bucure din nou de viaţă. Şi asta se va întâmpla după fiecare lovitură, şi vei trece de fiecare dată peste durere oricât de mare ar fi ea şi vei învăţa să ierţi şi să uiţi, pentru că nimeni nu este de neînlocuit şi niciun obstacol nu este de netrecut atâta timp cât tu faci nebunia de a crede asta.

Cu drag,

Andreea.